Cu ochii culoare cenusa,o vad tanjind cum plange si bate tare-n usa de parca ar fi a ei,si vrea sa intre si nu stie cine este cel care are chei.Doar vrea sa-i vorbeasca si prin vizor e atat de simpla si frumoasa,si bate cu pumnii,parca e un copil atat de dulce si plange,ca nebunii.Imi tremura mana pe clanta,iubito,tu nu sti ce demoni imi zac adanc sub fata si stiu ca par deosebit,dar eu nu ma plac asa de mult.Deci tu te inseli amarnic,deci pleaca de la usa mea,ce suflet deschide,si nu desprinde buzele lipite de saruturi,muzele mele te-or ucide.Deci vezi cine striga acum"deschide"?Nu-mi esti tu singura si sigur ca sunt clipe cand,ochi-mi cara sticle,de lacrimi si ma prinde,o palma calda si-mi e din nou un dor de tine,de noi si stel din retine,acum ce curg sub ochii tai si ne vede si universul vesel,dar...cand ma pierd de pieptul tau,un Dumnezeu ma vinde si oricat tu ma vrei,eu,nu iti pot deschide!O vreau in palma mea si ii simt ca un viscol toata rasuflarea,si un ecoun de culoare ori-de cate ori bate tare,imi bate un fluture-n plamani,si o simt in ochii mei cum moare.Dar frica-mi sta in iala,in prag si-n degete.Si simt ca o granita tot tocul usi mele,de ce atat de rece-mi sta,lacrima pe gene si ma cere"lasa-a sa intru,omoar-ma afara",plang ca un prost pe o usa imaginara,Iar ma agit,iar ea e nerabdatoare,tremura si tipa,e ca niipul ce asteapta mare,e clepsidra-ncepatoare,nu stie daca va astepta sa cada si ultimul fir din ea,si cad rascolit si repet la nesfarsit"PLEACA!,pleaca de aici,nu vreau sa,deschid!".Nu vreau buzel lipite de sarutri,ca o sa plangi si tu la fel de tare ca cele...ce au batut la usa asta la randul lor si ele.Imi rad azi in fata regretele cu buzele arse pline de semnele ce le las de obicei cu urmele din spatele meu,doare dar asa e.Bate,nu stie,si deschid,dar inchid repede.Si m-am trezit pe coridor,eram in fata usii ei,si tot bateam ca un neghiob,fara sa stiu ce trebuie sa-nchei,m-am ridicat si am vazut usa cum pleaca,si am auzit in spatele ei o fata ce plangea.Am coborat,prea doborat afara,si am plans si eu cu ea...Uite-ma cu rautatea ce o plang,uita-ma cu tot si toate ce mai sunt,uite-ma cum vreau si eu sa uit de tine,si am fugit,uite!Ma voi intoarce dupa tine,si nu voi mai gresi promit,caci...am ziua de ieri si am ziua de azi si maine imi va fi prea frica sa te vad,calm,iau ziua de-mi scalzi in tine,imi dau voie sa o port...intre somn si pastile,intre moarte si boala,intre creion si coala,intre palme si sfoara,intre deget si falama,intre cearcani si spoiala,intre iarna din mine si vara de afara,intre mine si monstrul ce am fost odinioara,intre o minciuna frumoasa si un te iubesc...tu iarta-ma,nu pot sa ma opresc,nu-mi deschide,nu vreau sa ma regasesc.Nu pot sa-mi gasesc cuvintele ce sub albastrul cerului tau stau moarte.vevezi ca ma bate soarele tau in pleoape!Sunt numele tau necunoscut poate vezi si tu cat poate sa ma poarte,parte dintr-o carte,final nefericit,casca-mi tu toate ranile ca sa le simt!moarte dintr-o joaca,si-n gol stau si tip:Stric orice ating,lasa-ma singur sa stric!

Dimineata

Şi'ncepe pe la 12:36 sau cel puţin atunci începi tu să te pierzi. Pământul îţi fuge grăbit de sub picioarele'ţi tremurânde, inima'ţi face o gaură perfectă în cutia toracică în timp ce camera valsează cu mintea ta iar particulele prăfuite ale creierului tău plictisit de banalul în care se îmbăiază zilnic păşesc atent spre acel punct care te va face să explodezi în bucăţi mici şi roz ce'o vor învălui pe ea într'o vinovăţie molipsitoare. Sau cel putin asta crezi. O vezi pe ea, şi ştii că te vede. Îţi zâmbeşte pervers de la masa din colţul opus apoi se întoarce. O simţi râzând. Vocea ei te îmbrăţişează suav şi îi simţi şoldurile gingaşe legănând aerul cald pe ritmul piesei ale cărei note ieşeau ieri dansând din megafonul vechi de lângă patul vostru.
Vine, plutind graţios, mai aproape şi tu te droghezi, închizând ochii purtat de halucinaţiile colorate, cu parfumul dulce pe care i l'ai dăruit de ziua ei. Te'ntreabă, parcă cântând, ce mai faci, iar tu o vezi deja goală în braţele tale. Îi dai grijuliu şuviţele de păr la o parte şi o săruţi infantil pe frunte. O mângâi pe umerii catifelaţi şi o săruţi atent pe gât. Buzele ţi se despart uşor şi vrei să'i şopteşti cât de mult o iubeşti, cât de dor ţi'a fost de ea şi cât... dar ea pleacă. El o ţine de mână, ea te priveşte zâmbind, şi iese.
Îi simţ mirosul plăcut părăsind triumfător încăperea. Aerul cald de pe ringul de dans stă acum nemişcat, privind'o alături de tine, cum pleacă. Notele vesele din radioul de pe bar îţi şuieră întrebătoare în urechi şi tu, tu eşti palid şi tăcut. Te plimbi plângând pe trotuarul prăfuit iar lacrimile'ţi sincere se'nnoadă triste la capătul străzii. Ei se uită râzând la tine dar eşti prea beat ca să îţi pese. Şimţi cum strada se termină dar continui să mergi... păşeşti apăsat în întunericul din faţa ta.

O auzi cum oftează, aşa cum face mereu când se întoarce pe partea cealaltă. Îi simţi respiraţia calmă gâdilându'ţi pieptul. Îi vezi degetele lungi căutându'te în lumina dimineţii. O strângi puternic în braţe, o săruţi pe umerii goi şi încerci să adormi la loc.

Bună dimineaţa.

Simplu

altii se ascund dupa cuvinte...simple cuvinte care isi gasesc locul si rostul pe o foaie, putin cam prafuita, dar totusi stearsa de atatea amintiri..altii isi gasesc "ascunzatoare" in dragoste ... stau si ma gandesc..ma gandesc ca de fapt si dragostea reprezinta o viata..omul se naste din nou, iubind pe altcineva si moare odata cu despartirea de persoana iubita...hmm..stau si imi privesc ceaiul aflat pe birou langa mouse....oare..oare sa fie o coincidenta ca eu am ales ziua aceasta sa scriu ? cine stie...poate aburul cald de la ceai o sa-mi spuna...sau poate un vis...un simplu vis...Totul se rezuma la un simplu "simplu"...dar in ziua de azi, omul face ca acest simplu sa fie complicat...

Toamna.

Pentru mine toamna e un anotimp al dragostei,a frumusetii sumbre dar tot odata incredibila de placuta,ador sa calc pe un covor de frunze care cad una cate una la cea mai mica adiere a vantului si iubesc ploaia care ma uda cu stropi reci si cruzi trezind in mine amintiri despre visele mele spulberate unul cate unul......sunt dependent de aerul rece al diminetii care imi intra in suflet inviorandu-ma, dandu-mi energie, revitalizandu-mi corpul,mangaindu-mi pielea.....
De aceea m-am indragostit eu de toamna.